Boala renală, silențioasă: simptome generale versus simptome specifice
Simptome: Este foarte important pentru toată lumea să înțeleagă că, de multe ori, boala de rinichi este una silențioasă.
Spre deosebire de infarct, unde persoanele afectate resimt dureri în piept, boala renală de obicei nu are simptome până în momentul în care țesutul renal nu este distrus 50- 70% – ceea ce denotă importanța controalelor medicale regulate.
Persoanele cu boli renale pot avea numeroase simptome: unele generalizate și ne-specifice, precum oboseala, letargia și schimbările de apetit. Simptome mai specifice include greața, voma, mâncărimi, un gust metalic în gură, inflamarea extremităților, dificultăți în respirație și modificări ale proprietăților urinei.
Persoanele cu diabet, hipertensiune arterială, boli cardiovasculare, nivel crescut de colesterol sau care fumează au un risc mai mare de apariție a bolii renale. Vârsta și greutatea reprezintă alți factori de risc, iar un istoric familial de boli renale ar trebui să vă facă mai atenți la starea dvs de sănătate.
Tratament- variante
În general, tratamentul persoanelor cu boli renale depinde de cauza afecțiunii- de obicei sunt utilizate medicamente care țintesc procesele patologice ce au dus la apariția bolii. În plus, modificările în dietă sunt extrem de indicate pentru a încetini deteriorarea rinichilor – se recomandă reducerea consumului de proteine pentru a minimiza producerea de deșeuri organice. În cele din urmă, când rinichii nu mai pot funcționa pentru a menține sănătatea optimă a organismului, nefrologul recomandă dializa, care poate fi de două feluri: hemodializă și dializă peritoneală. Ambele tipuri de dializă au avantaje și dezavantaje, iar alegerea optimă trebuie făcută în urma discuției dintre pacient și medicul său. O altă variantă (uneori, cea mai indicată) pentru restaurarea funcției rinichilor este transplantul renal.
Insuficiența renală în stadiu terminal este iminentă la persoanele care nu tratează eficient boala renală, mai ales când afecțiunea este agravată de existența diabetului de tip 2 ca factor de risc.