Accesul vascular – linia vieții pentru pacienții dializați

În timpul dializei, sângele este filtrat pentru a elimina toxinele și apa în exces, iar apoi sângele purificat este reintrodus în corp.

Pentru dializă este nevoie de un acces special la fluxul sanguin, denumit acces vascular (AV). Acesta trebuie să se creeze înainte de a începe hemodializa. Specialistii nefrologi din Fresenius Nephrocare România ne explică mai multe despre procesul de creare a accesului vascular.

În timpul procedurii de dializă, sângele trebuie să curgă continuu prin dializor. Venele aflate sub piele nu sunt foarte potrivite acestui scop. Prin urmare, se creează un acces vascular pentru a face posibil tratamentul. Având în vedere faptul că accesul va fi folosit în mod regulat, acesta trebuie să fie fiabil și ușor accesibil. Diferiți factori influențează decizia privind stabilirea tipului de acces potrivit fiecărui pacient. Alegerea accesului vascular depinde de calitatea vaselor de sânge ale pacientului, de condițiile clinice și de timpul disponibil până la începerea hemodializei.

Pentru hemodializă există trei tipuri de acces vascular, fistulele arteriovenoase fiind în mod clar cel mai frecvent tip de acces. Acestea sunt urmate de cateterele venoase centrale și în cele din urmă, de grefele arteriovenoase.

De îndată ce știți că veți suferi o intervenție pentru crearea unui acces vascular, ar trebui să evitați perforarea cu ace a venelor din partea superioară/inferioară a brațului, ca, de exemplu, cu ocazia recoltării diverselor analize. Dacă trebuie să se efectueze prelevări de probe de sânge, injecții sau perfuzii, permiteți profesioniștilor din domeniul sănătății să folosească vasele de la mână și vasele minore.

Fistula arteriovenoasă nativă

Cel mai frecvent acces permanent pentru un pacient supus hemodializei cronice este fistula arteriovenoasă nativă (AVF). Aceasta este preferată datorită funcționalității ridicate și a ratelor scăzute de complicații. O fistulă este creată prin conectarea unei artere cu o venă, motiv pentru care se numește „arteriovenoasă”. Procedura se face de obicei pe brațul non-dominant. Fistula trebuie să reziste la o presiune mai mare decât o venă normală, deci, înainte de a fi utilizată, trebuie să crească grosimea și diametrul peretelui. În timpul procesului de maturare a fistulei, diametrul vasului de sânge crește, făcând mai ușoară introducerea unui ac, iar grosimea peretelui fistulei crește. Acest proces de maturare durează, de obicei, două până la șase-opt săptămâni. După aceea, fistula permite curgerea unei cantități suficiente de sânge în circuitul de sânge extracorporeal, făcând hemodializa eficientă.

Grefa arteriovenoasă

În cazul în care nu se poate face conexiunea naturală dintre două vase de sânge pentru crearea unei fistule, se poate analiza posibilitatea creării unei grefe arteriovenoase. O grefă conectează, de asemenea, o arteră și o venă, dar, în acest caz, folosind un tub realizat din material biocompatibil special. Tubul servește ca înlocuitor al venei și se poate canula cu ace pentru fistulă. În funcție de materialul utilizat, grefele pot fi utilizate pentru tratamentul de dializă după două până la trei săptămâni de la amplasare.

Cateterul venos central

O altă variantă este cateterul venos central (CVC) – un „tub” fabricat din materiale biocompatibile care se introduce într-o venă centrală – vena jugulară (la gât), vena subclavie (la piept) sau o venă femurală (în zona inghinală), utilizând o procedură simplă de introducere. Cateterele venoase centrale sunt indicate pentru tratamentul de urgență, deoarece pot fi utilizate imediat după introducere. Dacă vasele de sânge sunt deteriorate sau foarte fragile, astfel încât să nu poată fi creată nici fistulă și nici grefă, acesta poate reprezenta cea mai bună alegere pentru tratamentul de hemodializă.