Fatigabilitatea în boala renală: nu ignorați oboseala extremă
Fatigabilitatea (oboseala extremă) este foarte des întâlnită la persoanele cu boală cronică de rinichi în stadiu avansat și este asociată cu rezultate slabe ale tratamentului.
Fatigabilitatea este adesea nedepistată și netratată, deși prevalența ei variază între 42% și 89%, în funcție de modalitatea de tratament. În plus, trebuie asociată și cu factori psihologici, precum depresia și anxietatea, factori de stil de viață (somn și alimentație) și nivelul citokinelor- toate acestea denotă faptul că fatigabilitatea este o problemă multidimensională și multifactorială.
Deși depresia și oboseala au legătură una cu alta, totuși cea de-a doua nu ar trebui văzută doar ca un simplu simptom al distresului. De aceea, este important ca planul de tratament să abordeze etiologia complexă a fatigabilității prin măsuri farmacologice și nonfarmacologice (exerciții fizice și terapii cognitiv – comportamentale).
Fatigabilitatea a fost definită drept ”oboseala extremă și persistentă, slăbiciune și epuizare mentală sau fizică ori ambele”. Printre simptomele des întâlnite regăsim activitate fizică și motivație reduse, asociate cu o stare generală de letargie. Persoanele cu afecțiuni renale reduc timpul alocat activităților zilnice și intensitatea acestora pentru a face față fatigabilității. De exemplu, persoanele dializate care se confruntă cu fatigabilitatea post- tratament necesită mai mult de trei ore de odihnă pentru a se recupera după o ședință de dializă, ceea ce este o povară considerabilă pentru regimul de tratament. Tocmai de aceea, managementul fatigabilității trebuie să fie o prioritate clinică pentru îmbunătățirea calității vieții persoanelor cu boli cronice de rinichi.
În afară de diagnosticarea fatigabilității și a gradului de severitate a acesteia, este important să se ia în considerare corelațiile socio-demografice, psihologice și psihosociale ale oboselii în boala cronică de rinichi aflată în stadiu final, dar și în transplant, pentru a se putea depista cel mai bun tratament.
Studiile arată că femeile experimentează un grad mult mai mare de fatigabilitate decât bărbații. La fel se întâmplă și în cazul persoanelor cu vârsta de peste 60 de ani.
Ca măsuri, se pare că activitatea fizică regulată (atât exerciții aerobe, cât și de rezistență) are un efect pozitiv la pacienții dializați, îmbunătățind funcționarea mușchilor, funcția cardiacă, tensiunea arterială, adaptarea psihologică și calitatea vieții, în general.