Acces dializă: ce este tehnica butonierei?

Tehnica butonierei este o modalitate de a „canula” o fistulă arterio-venoasă (AV): a intra cu un ac bont exact în același loc în mod repetat.

Tehnica butonierei e folosită la nivel mondial de 35 de ani. În locul acelor ascuțite, acele boante sunt plasate în exact aceleași găuri ale fistulei de fiecare dată când se face ședința de dializă. Introducerea acelor în aceleași orificii creează o „pistă tunelată”, un canal pentru ac. De-a lungul timpului, acest lucru poate fi mai puțin dureros, deoarece nu trebuie să utilizați ace ascuțite pentru a crea găuri noi în piele și în fistulă. Traseul este un tunel creat prin piele și fistulă prin formarea de țesut cicatrizat – la fel ca gaura făcută în lobul urechii pentru piercing.

Cine poate folosi tehnica butonierei?

Această tehnică poate fi utilizată numai de pacienții cu fistulă AV și nu poate fi utilizată de cei cu grefă AV. Poate fi utilizată de pacienții care își introduc acele fie acasă, fie într-un centru de dializă, după aprobarea din partea furnizorului lor de asistență medicală. Dacă doriți să aflați mai multe despre această tehnică, adresați-vă medicului dumneavoastră sau asistentei de dializă.

Care este cel mai bun mod de a avea grijă de locurile pentru înțepături?

Este important să vă asigurați că efectuați această tehnică în mod corect pentru a reduce astfel problemele ce pot apărea. Infecția este cea mai mare grijă în această situație. Dar, știind cum să aveți grijă de punctele de înțepătură, le veți păstra fără probleme pentru foarte mult timp. Iată câteva modalități de a reduce riscurile:

–        curățați piela și locurile de înțepătură foarte bine: deoarece punctele de înțepătură sunt căi de acces deschise și permanente, bacteriile (germenii) se vor colecta în jurul lor. Stafilococul este un tip de bacterie frecvent întâlnită pe piele, care este în general inofensivă, dar poate provoca infecții dacă sterilizarea nu este asigurată. În plus, pacienții care fac dializă au mai mulți germeni stafilologi pe pielea lor decât populația generală. Prin urmare, este necesară o curățare suplimentară, iar următorii pași sunt necesari: spălați-vă înainte de a începe procedeul de canulare/ înainte de a scoate crustele, dezinfectați punctele de înțepare/ îndepărtați complet crustele/ dezinfectați încă o dată/ lăsați pielea să se usuce/canulați

–        purtați o mască la introducerea și scoaterea acelor:  Stafilococul se găsește și în nas și puteți să trimiteți, prin respirație, bacteriile pe locul de înțepare. Infecțiile la această tehnică sunt aceleași cu infecțiile de la tehnica cu cateter, astfel încât e bine să vă protejați cu o mască când introduceți  și scoateți acele. Pentru a preveni răspândirea germenilor, ar trebui să purtați și mănuși

–        Introduceți acele sub unghiul corect – Introducerea acelor sub exact același unghi și adâncime este foarte importantă pentru crearea înțepăturilor perfecte. În caz contrar se pot întâmpla următoarele:  anevrisme/răni suplimentare unde bacteriile se pot ascunde/ incapacitatea de a schimba acele de la cele ascuțite la cele boante

–        apăsați locul după ce scoateți acele: scoateți acele unul câte unul. După scoaterea unui ac, țineți apăsat acel loc folosind două degete. Fiecare ac face două găuri: una pe suprafața pielii și una în peretele vasului de sânge (fistula). Două degete vor acoperi ambele găuri, formând un cheag solid. Acest lucru va împiedica sângele să umple tunelul și să provoace un cheag de sânge mai mare, iar micile cruste vor fi mai ușor de înlăturat ulterior. (B. Guță)